Sunday, October 13, 2019

Lumina din inima ta

Nu stiu sa pierd. Urasc lacrima infrangerii! Vanitatea mea este insolvabila. Sunt o adevarata pacoste. Exista oameni care zambesc, intind mana si spun cu o seninatate care mie mi se pare incredibila:"ai fost mai bun". Cum dracu' sa fie altcineva mai bun?!Nu cred in infrangere. Este adevarat ca viata m-a invatat ca pur si simplu se intampla. Si ca trebuie sa inveti ceva, sa devii si mai puternic si sa mergi mai departe. Aici voiam sa ajung. Ce inseamna ca o infrangere e „buna", „constructiva", sau „educativa"? Din victorii nu putem invata? Este obligatoriu sa suferim pentru a invata ceva? Si ce daca majoritatea oamenilor nu invata nimic in momentele bune si au nevoie de un „prag de sus"? Eu trebuie sa fiu la fel?! Nu cred in forta esecului. Sustin victoria. Si asta zi de zi. Caut bucuria. Am nevoie de zambet, nu de incruntare. Am nevoie de loialitate, nu de tradare. Nu trebuie sa ma insele cineva apropiat ca sa imi dau seama ca lumea e o jungla. Mi-am dat singur seama de acest lucru. Ma pot organiza si atunci cand sunt pe val. Am vrut sa devin marketer pentru ca mi-am dorit sa cuceresc lumea. Si pot sa anticipez rezultatul final. Voi reusi asta. Si voi reusi pentru ca mi-am impus ca atunci cand un gand negativ imi da tarcoale, pur si simplu nu il bag in seama. Ce sunt eu? Un adapost pentru ganduri de ratati? O inchisoare pentru mizeria din societate? Azilul celor batrani in atitudine? Nimic din toate astea. Si asta pentru ca refuz sa fiu. Pentru mine, cea mai puternica replica din Razboiul de Secesiune al SUA a fost: „Generale, nu accepta niciodata sfaturi de la temerile pe care le simti!". Ti s-a intamplat vreodata? Ti-ai dorit enorm sa faci ceva dar te-ai temut si ai ezitat atat de mult incat pana la urma te-ai resemnat, spunand:"poate o sa fac asta altadata". Este primul pas catre groapa.

0 comments:

Post a Comment