Stilul autorului e caracterizat de un simplism redus la stadiul absurdului, insa atat de profund in idei si simboluri, incat te mentine captiv in universul sau mitic pana la finalul operei.
Elementul central al romanului il constituie zaharul de pepene, care se regaseste intr-un mod obsedant in cele 240 de pagini, definind aproape intreg universul dezvoltat in cuprinsul cartii. Viata comunitatii, in jurul careia se concentreaza succesiunea de evenimente, e dominata de o armonie patologica, care nu tradeaza nici o dovada de empatie.
Firul epic genereaza un dramatism apasator, care culmineaza spre finalul operei, in descrierea ritualului de inmormantare al Margaretei. Obiceiul dansului este elementul care atenueaza, intr-o tonalitate aberanta, tristetea degajata in paginile cartii.
In zahar de pepene – o opera care m-a preocupat mult timp dupa finalizarea ei, intr-un mod halucinant… o opera care are de oferit mult peste asteptarile de debut ale cititorului.
0 Comentarii