Ce poate fi mai reconfortant, dupa o sesiune de stres, insomnii si dependenta de cafea, decat o incursiune in natura?
La initiativa unor omuleti din Clubul Turistor, am lasat forfota citadina undeva departe si am intreprins o drumetie in afara orasului, pe un traseu nemarcat, intre Popas Stana Poieni si Sat Paun. Am avut parte de 5 ore mirifice, care, desi indelungi si istovitoare, speram sa nu se mai sfarseasca.
Incercand sa ma transpun in spectacolul dezlantuit al naturii, parca vizualizez si acum vapaiele de lumina care picteaza pedant lumea umbrelor, copacii incarcati de alb care se predau cu resemnare vazduhului, ciripitul sporadic al unei pasari, care pare sa ingane povesti de demult… si eu, asistand cu o emotie crescanda, in tentativa de a ma lega pe veci de aceasta minunata lume.
A fost un vis iernatic… un vis frumos…
0 Comentarii