Fata cu picioare de sticla

Tu cum te-ai simti daca, dintr-o data, picioarele ti s-ar transforma in sticla? Dintr-o fiinta energica, supla, sa ajungi sa porti cizmele greoaie ale unui barbat, sa faci pasi numarati cu atentie si pauze dese pentru a-ti pastra echilibrul…

Ida Maclaird e o persoana care asta a patit. E tanara, delicata. E intr-un mediu ciudat unde se intampla tot felul de lucruri pe care noi le-am categorisi ca “fantastice”. Pe insula St. Hauda’s Land sunt vite cu aripi de fluture si oameni care mai de care mai ciudati, printre care si singuraticul Midas Crook, un fotograf pasionat de raza perfecta de lumina.

O coincidenta ciudata face ca cei doi, Ida si Midas, sa se intalneasca intr-o padure pe cand Ida incerca sa fie cum a fost si Midas sa caute singuratatea. Niciunul nu a gasit acolo ce cauta, dar s-au gasit unul pe altul, fapt ce le va schimba radical vietile. Intre cei doi apare o dragoste la fel de ciudata ca mediul in care traiau, dar care va va tine cu sufletul la gura pe masura ce veti citi cartea Fata cu picioare de sticla.

Imi pare tare rau ca am asteptat atat de mult sa citesc aceasta carte. Mi-am cumparat-o in limba engleza acum mai bine de un an, am facut-o insa cadou ulterior. Acum, prin bunavointa unei librarii online (libraria libris, bineinteles) unde puteti gasi o multitudine de carti online, in format fizic sau e-book.

Dintre toate cartile de la ei, cel mai mult ma bucur in acest moment ca am apucat sa parcurg pe aceasta scrisa de Shaw. Are un stil grozav, avand in vedere faptul ca e debutant. Descrierile-s grozave, neplictisitoare si abunda in cuvinte pe care eu nu le-am mai intalnit pana acum, dar neobositoare.

Unul din citatele mele preferate:

– Nenorocirile se intampla, asa spune tata. Se ridica si aranja un glob din pom. Oricum, curajul nu cred ca exista. Obisnuiam sa nu calc in balti ca sa nu cad in ele si sa mor, cum a patit mami. Dar apoi, in toamna, cand au fost inundatiile, m-am blocat si a trebuit sa trec printr-una. Nu m-am simtit deloc in sifuranta, dar nici nu mi-a fost mai rau. Nu puteam decat sa trec prin ea sau sa astept sa iasa soarele si sa o sece.

El se ridica.

– Den, spuse el, ai dreptate. Macar atat… Cateodata trebuie sa renunti la a fi curajos si sa faci ce ai de facut.

Grozava carte, mai ales daca reusiti sa extrapolati intamplarile, personajele si discutiile dincolo de neobisnuitul actiunii in viata voastra. Recomand din suflet!