Din spleen, nervi si muzica de tei

Minulescu se referea la Pitesti, cred, atunci cind a scris: ,,In orasu-n care ploua de trei ori pe saptamana,/ Un batran si o batrana/ -Doua jucarii stricate -/Merg tinandu-se de mana. Unii ar spune ca versul asta se lipeste mai bine Bucurestiului sau… Brailei, eu insa sunt convins ca poetul se gindea la Brasov. In orice caz, imaginea asta o am acum cu mine, dupa o zi cu rafale de ploaie care imi amintesc de lungile perioade, de putina vreme trecute, cind chiar ploua la Brasov de trei ori pe zi. Ma astept ca azi sa fie doar semnul revenirii la ploile de altadata. E o senzatie deplina de spleen aici. Deodata nu mi-au mai sarit in ochi nici liliecii in floare, carora le-a fugit pina si parfumul, de frig, nici nu am mai banuit, pe ici pe colo, incercarile lalelor din scuaruri si giratorii sa scoata cenusiul asfaltului la pensie. Nu am mai vazut nici macar verdele crud al zarzarilor ascunzind mogildete crude si acre…  Plumb in ginduri, in umeri, in picioare, in cap… parca razbunindu-se pentru tristeti mai vechi si neduse la capat. Zile ca asta par a fi facute sa indemne la gesturi avind ca mobil… pesimismul. Si daca mai sunt si asortate cu intilnirea cite unui individ (sau a cite unei individe) care vrea neaparat sa dovedeasca triumful prostiei cu diploma in fata pina si a celor mai marunte indrazneli ale inteligentei, atunci inevitabila criza de nervi pare un mizilic. Ce te mai poate atinge dupa asa o zi? Ce te mai poate interesa? Pentru ce sa iti mai furnice virful degetelor ca sa scrii? Nu vad decit o rezolvare: sper ca teii sa infloreasca repede, le-as pune chiar si un disc, spre ascultare, numai sa infloreasca o data! :)/ About these ads Rate this: Share this: Share on Tumblr Mai mult Email Print Google+ Pocket Pinterest Like this: Like Incarc... Related