Scanteia dorului e lipsa unei clipe, e dorinta de a retrai un sentiment abandonat in subconstient. Dorul de un lucru, de un loc, mai ales de o fiinta draga.Ne este dor de tot ce ne-a facut fericiti odata si de tot la ce am tinut candva. Se simte, se traieste, nu il putem masura, este sau nu este.  In dor retraiesti in tine amintiri…suspini, regreti si zambesti. Cand iti e dor speri mai mult ca niciodata. Unii muncesc si iar muncesc, merg la facultate si muncesc, le place si le reuseste. Gustul succesului lor e foarte dulce. Se simt realizati. La ore la facultate vin mai ales cei care deja lucreaza. Succesul e ca vinul, imediat te ia de cap si vrei mai mult. …La un moment dat se opresc din munca si din scoala si vad ca au in jur oameni posibil minunati pe langa care au trecut, pe care ii vad nedrept de putin pentru scurta viata ce o traim. Si dorul acesta doare, pentru ca e dor de tine insuti inainte de a fi pentru celalalt, pentru ca jumatate esti si tu, si jumatate e si celalalt..si jumatatile dor cand nu sunt impreuna. Imi e dor de speranta de inceput, de ce as fi vrut sa insemne pentru mine, imi e dor de tot ce nu pot exprima in scris sau cuvinte si nu pot accepta. Imi e dor dar nu doare, desi gandurile ce au fost odata dulci sunt acum amare, e o tristete izvorata din dor. In dor omul se cunoaste pe sine insusi, in dor te descoperi fara sa te realizezi. In dor traiesti valoarea eterna a ce iti lipseste. Share this: Facebook